Despre mine

Mi-am dorit să fiu actor, dar am înțeles că nu pot face saltul de la histrionismul de amator la profesiune. Am învățăt despre teatru de la Patrel Berceanu. Am început sa scriu despre teatru pentru revista 'SpectActor', publicația Teatrului Național Marin Sorescu Craiova, de la primul ei număr, în 2006. Dar și pentru 'Mozaicul'. Răzvan Penescu a fost mereu deschis pentru a-mi publica textele la LiterNet. Mai recent, ele au apărut și la 'Matca'.
Am căutat să văd mult, am reușit într-o anumită măsură. Cu entuziasm, cu bucurie, mereu cu o familiaritate a scenei. Am avut și naivități, identificate, desigur, de câteva dezamăgiri. Lumea merge înainte. Scriu conștient de responsabilitate: o carte sau un tablou vor fi la îndemâna unui viitor public care-și va putea face propria idee - un spectacol rămâne exclusiv în descrierile cronicilor. De o vreme încoace descopăr, ușor contrariat, că, în general, artiștii nu pun preț pe cronici (le înțeleg motivele). Pe de altă parte, văd receptări de o paletă extrem de largă, contradictorii, acceptate sub semnul firesc al diversității. Dar, așa, îmi pare că se pierde intenția de consistență valorică. De fapt, cred că ne lipsește exercițiul dialogului despre operă. Cu exemplificări și discuții pe un detaliu. Fără pretenția de a închide totul în verdicte, ci sporind nuanțele receptării, polarizându-le spre segmentul credibilității majoritar recunoscute.

Cât mai pot, las o mărturie a ceea ce am văzut. Poate e o vanitate. Poate e făra rost. Eu cred în mărturii, în semne peste timp.