Festivalul Elvira Godeanu (2019)

Elvira Godeanu, un blazon

Târgu Jiu înseamnă, fără dubiu, Brâncuși. Mai nou, am realizat că înseamnă și altceva, ca reper cultural. Am luat drumul Gorjului de dragul teatrului. O dată, de două ori, de câte ori am aflat de un spectacol de văzut. Acolo, Elvira Godeanu patronează spiritual un teatru, are deja un festival, conferă un blazon locului și își doarme somnul de veci în pământul matern. Teatrul Dramatic "Elvira Godeanu" s-a înființat în 1993 iar din 2002 s-a instalat într-un cinematograf remodelat. O sală cochetă, o atmosfera intimă. Și, undeva, în foaier, un colț cu o vitrină plină de obiecte din trusa celebrei actrițe. Teatrul își cinstește înaintașii, crește noile generații de oameni dăruiți artei. După ce directoratul a fost asigurat, de la înființare, de actorul Marian Negrescu, a venit rândul unui tânăr să continue. Pe Cosmin Brehuță l-am văzut mai întâi în calitate de actor în spectacolul unui regizor a cărui valoare nu a așteptat numărul mare al anilor pentru a se afirma. Andrei Măjeri este gorjean și a ales acest teatru pentru a construi un spectacol bazat pe un text propriu, 'Amplexus'.

Un spectacol modern prin idei și mijloace, având în centru un personaj feminin, mamă/soție, care de la început până la final joacă doar cu spatele la public, în cunoscuta postură a femeii în bucătărie, purtând grija celor dragi. Simona Urs este, în aceste condiții, pivotul volutelor din jocul celor doi bărbați ce i-au mai rămas: fiul (Cosmin Brehuță) și al doilea soț (Radu Botar), care se dovedește a fi fratele primului ei soț. Bărbați ce rămân veșnic copii. Măjeri și-a plasat povestea în spațiul scandinav pentru perspectiva deschisă asupra relațiilor între sexe și astfel a ales, cum altfel, muzica grupului ABBA pentru ilustrația muzicală. El mizează adesea pe segmentul muzical, de data asta alegând o interpetare live cu o trupă ce evocă acel glam-disco al anilor '70-'80 (Mădălina Ciobănuc, Oana Marinescu, Vlad și Mihai Rădulea), la limita scenei, înconjurând pereții de sticlă ce închid drama personajelor principale. Pereți ca de stup, în care Simona Urs este regina-mamă, oferindu-ne chipul marcat de toate trăirile evocate. 'Amplexus' a fost inclus în festivalul "Elvira Godeanu", aflat la prima sa ediție, dar Măjeri a mai fost prezent și cu altă creație a sa, 'Dragă doamnă profesoară', montată la Baia Mare. Un text puternic, perfect racordat la prezent, o echipă (ce revărsare de talent la tinerii Denisa Blag, Eduard Trifa, Andrei Dinu, Eduard Bîndiu!) perfect condusă într-un decor imaginat de Irina Chirilă. Culorile cu care jonglează Măjeri au fost plasate pe albul dominant al fundalului, pândit de negrul unui hău ignorat la început dar tot mai amenințător pe parcurs. Inna Andriucă, "doamna profesoară", a fost nominalizată pentru trofeul festivalului, un festival proiectat să răsplătească în principal actrițele. Trofeul "Elvira Godeanu" a ajuns la Rodica Negrea pentru rolul Violet din spectacolul 'Ținutul din miezul verii', regia Vlad Massaci, producție a Teatrului Mic din București. Un spectacol care a dat și câștigătoarea premiului pentru cea mai bună actriță în rol secundar, Andreea Grămoșteanu. Nominalizată a fost și Aida Avieriței, din spectacolul 'Feminin', montat de Eugen Jebeleanu pe un text de Elise Wilk.

Abia pe această producție a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț am ajuns s-o văd. O dramaturgie a unei autoare mereu atentă la lumea adolescentină, un segment prea puțin vizibil pe scenele noastre. O distribuție exclusiv feminină, cuceritoare de la A la Z (toate cele douăsprezece actrițe sunt bine puse în valoare). O captivantă panoramă a vieții la feminin, azi. Pornind de la un caz real, cu nefericita hărțuire a lumii, gata să sfâșie orice după un capriciu sau după o prejudecată, regizorul a adus și poezie și inocență și civism și umor și multă tristețe în suita destinelor ilustrate de actrițe de vârste diferite dar care au trecut pe nesimțite de la săritul coardei în uniforma de liceu la diferitele ipostaze ale maturității. Albul faianței și ceramicii dintr-o toaletă este un memento pe care-l ignorăm în iureșul conflictual al zilei. El suportă mesajele graffiti și oferă refugiu oricăruia dintre personaje, fie și o mireasă. Cătălina Bălălău face un rol foarte bun prin inocența cu care trece prin hățișul acuzelor nedrepte care vin din toate părțile, inclusiv de la mamă, spre a-și urma inima. Într-o scenă delicată, la o palmă de public, îi vorbește celei de care e îndrăgostită, interpretată de Aida Avieriței, cu farmecul simplității despre firescul unei plimbări de mână până la colțul străzii, în lumina zilei. Acest spectacol a închis festivalul și a precedat o festivitate de suflet, menita să onoreze pe cel care a girat acest festival. Dacă juriul a fost compus din nume grele precum Valer Dellakeza, Irina Zlotea si Alexa Visarion, dacă a venit și o veche prietenă a teatrului, Rodica Mandache, apoi criticul Ion Parhon a fost cel desemnat în a face selecția spectacolelor invitate. Directorul Cosmin Brehuță i-a înmânat un premiu (ce parteneriat frumos cu artistul Mihai Țopescu! – pe scenă și împrejurul ei), iar Ion Cepoi a evocat o istorie a unui om care a trăit toată viața pentru teatru. Iar povestea aceasta nu ar fi întreagă dacă n-aș vorbi și de o publicație ce durează de 14 ani: 'Ceașca de cafea'. Mini-lunar cultural ce-i seamănă celui care-l îngrijește, un om sensibil și discret, poetul George Drăghescu. Micuțele pagini ies în calea publicului larg cu poezie, semnată de nume mari, și cu vorbe frumoase și captivante despre actori și despre lumea teatrului. Consemnează întâlnirile cu personalitățile care au ajuns în urbe și reprezintă în fapt un mic jurnal de bord al teatrului. Până ce teatrele Olteniei se vor vizita reciproc, vreau să mai iau drumul Gorjului să văd 'Azilul de noapte', recenta premieră, cu Marian Negrescu în rol principal și cu o distribuție numeroasă în care sunt de urmărit și "craiovenii" Nicolae Vicol și Eugen Titu.
Pe curând!

'Mozaicul' 6/2019