'Visul unei nopți de vară' (studenți 2014)

Visul unei dimineţi de primăvară

Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu ei, atunci cine?
Cam aşa ar trebui să-şi zică studenţi şi profesori laolaltă. Şi să-şi arate imaginaţia, să o exerseze şi să o sporească. Dacă nu ca scop în sine, atunci pentru că asta e calea unui artist, cu atât mai mult pentru ucenicul artist, a cărui voce încă mai trebuie mult lucrată, ale cărui gesturi sunt rigide.
Iar 'Visul unei nopţi de vară' este un prilej tare nimerit pentru imaginaţie în joc. Ceea ce fericit s-a potrivit cu echipa Departamentului de Arte a Facultăţii de Litere din Craiova. O echipă ca-n viaţă, cu novici, cu stângaci (la figurat) despre care e greu de spus în ce măsură vor creşte ca actori, cu studenţi talentaţi şi cu masteranzi care şi-au dovedit valoarea, cu o deja actriţă a cărei carieră începe să se contureze. Dar când imaginaţia creatoare construieşte un cadru stimulator, când plăcerea de a juca se arată mai consistentă decât altceva, rezultatul este pe măsură. O mică feerie, antrenantă şi cu mult umor. Tinerii actori s-au antrenat unii pe alţii în scenă, cooperând pragmatic dar în primul rând însufleţind spectacolul. Astfel creşte ritmul jocului, cufundarea lor în pielea personajelor, tot mai vizibil în priviri. Dinamica spectacolului îi surprinde pe spectatori, care nu au suficientă reacţie de a răspunde provocării, când actorii vin în marginea scenei pe acordurile unui cântec la modă, gata să cânte cu toţi cei de faţă. A fost acesta un semn că de mult nu s-au mai jucat asemenea spectacole care solicită secvenţe interactive, în care spectatorii să se simtă liberi de a se integra în joc. Dacă asta nu se întâmplă la studenţi atunci ce să mai zicem când în sala de la Naţional, un actor de la Propeller a găsit cu greu, la a treia încercare, o persoană din public care să-şi spună numele, el având de făcut o dedicaţie muzicală.

'Visul...' studenţilor craioveni este, dincolo de orice, o creaţie reuşită a regizoarei Alina Rece. În primul rând prin rezolvarea magiei din codrul Ardenilor. Manevrarea scriepetelui cu acel raft ca un centru de comandă pentru Oberon, s-a dovedit mai inspirată decât construcţia similară dar imobilă şi mai puţin integrată ideatic în spectacol a celor de la deja amintită companie, Propeller. Şi mai îndrăznesc o comparaţie în favoarea spectacolului de la Aula Buia, în faţa celui de la Naţional: floarea magică cu care Oberon, ajutat de Puck, vrăjeşte într-ale dragostei. Alina Rece alege o floare roşie, cu firul verde, lung, cu vizibilitate foarte bună între costumele preponderent albe, spre deosebire de floarea englezească, practic invizibilă.
Sigur, comparaţiile acestea sunt limitate, păstrând proporţiile şi, pe de altă parte, cu dorinţa de a atrage atenţia, în schimb, asupra jocului desvărâşit al actorilor englezi. De la calibrarea vocii (ei au voce!) şi până la mici reacţii sonore sau gesturi.
Alina Hiristea (Rece) a făcut o bună alegere în privinţa distribuţiei, echilibrând experienţa Cristinelei Ungureanu, a lui Claudiu Mihail şi Bruno Noferi cu necesitatea acumulărilor pentru ceilalţi.
De altfel piesa e o înşiruire fericită de, preponderent, scene de grup, în care e un continuu schimb de ştafetă şi o stimulare reciprocă încât reuşita nu poate fi decât împreună.
Perechile de îndrăgostiţi sunt de departe cele mai reuşite grupuri.

Claudiu Mihail şi Diana Gherasim, în Lysander şi Hermia, au şi romantism au şi umor în alternanţa de jocuri ale dragostei. Când li se alătură şi Anca Badea (Helena), contrapunctul glumei sau al mâhnirii se adaugă inspirat. Lucian Dincă (Demetrius) vine şi completează careul acestor îndrăgostiţi, cu un chip sobru, bine plasat. Iar scena duelului dintre el şi Lysander este o probă de măiestrie.
Apoi Bruno Noferi (ca Oberon) apare echilibrat între jocul bine dozat al Costinelei Ungureanu (Titania) şi cel încă în căutare al lui Ingrid Neacşu (într-un rol dificil dar şi ofertant, Puck).
Spectacolul acesta se arată ca o şansă generoasă pentru Bruno Noferi care face un Oberon remarcabil, elegant, cu maturitate vizibilă şi la detalii, dar şi posibilitatea de a da un recital din postura de Thisbe ("Tisbea" în pronunţia comică din piesa). El coordonează grupul muncitorilor cu valenţe artistice, inspirat costumaţi atât ca muncitori cât şi în postura de actori în piesă. O suită de gaguri au fost inventate în partitura lor iar apogeul este al apariţiei lui Bruno Noferi, într-o costumaţie suprarealistă şi pe muzică japoneză.
După ce Theseu, în interpretarea inedită şi elegantă a lui Baptiste Febvre, masterand venit din Franţa, ca şi Pauline Decaux, regina amazoanelor, încheie povestea, replicile finale rostite de Puck se derulează în faţa unui joc de umbre, amprenta constantă a Alinei Hiristea (Rece).
Un spectacol vivace, cu multe tablouri remarcabile, cu gesturi tandre şi mult umor. De altfel, de veţi urmări cele patru clipuri din playlist-ul inserat în articol, veţi auzi de mult ori râsul tonic, generos, al actorilor sud-africani de la AM Productions, pe care i-am putut admira într-un spectacol 'Richard III' ca o bijuterie.
Cât despre visul studenţilor craioveni, dintr-o dimineaţă de primăvară, e drum lung până la un spectacol nocturn la Naţional. Dar fără îndoială posibil şi semne bune sunt, paşi s-au făcut deja.

'Visul unei nopţi de vară', de William Shakespeare
în româneşte de Dan Grigorescu şi Şt. O Iosif
adaptare scenică și regia: Alina Hiristea (Rece)
Premiera a avut loc pe 26 aprilie în Festivalul Internaţional Shakespeare,Secţiunea Şcoli de teatru

Distribuţia:
TITANIA, regina zânelor: Costinela Ungureanu, actriţă
THESEU, ducele Atenei: Baptiste Febvre, master anul I
HIPOLITA, regina amazoanelor: Pauline Decaux, master anul I
LYSANDER: Claudiu Mihail, master anul I
HERMIA: Diana Gherasim, anul III
DEMETRIUS: Lucian Dincă, anul III
HELENA: Anca Badea, anul III
PUCK: Ingrid Neacşu, anul III
OBERON, regele zânelor: Bruno Noferi, master, anul I
FUNDULEA: Eduard Cotoară, anul III
FLAUT: Bruno Noferi, master, anul I
GUTUIE: Sorin Voica, anul III
BLÂNDU, TÂNĂRUL: Emil Trybalski, anul II
EGEU: Eduard Cotoară, anul III
ZÂNA: Anca Badea, anul III

Secvențe din spectacol se pot vedea într-un playlist.

Cronica a apărut în 'Prăvălia culturală' nr 46 (5/2014) (seria veche)