Studenți în 2019

Teatru în sesiunea de iarnă

În micul studio al Departamentului de Arte, profesoarele studenților din anul II, Haricleea Nicolau și Edith Mag, au ținut să precizeze că nuvom vedea un spectacol ci un examen construit cu fragmente din diferite piese. Sesiunea acestui februarie a început cu două acte din Livada de vișini, a continuat cu Unchiul Vania, Domnișoara Julia și Nora, pentru ca în a treia zi să vedem, în interpretarea celor din anul III, Mobilă și durere.

Examen sau nu, ceea ce vedem la Studio este, totuși, spectacol, cum nu poate fi văzut la Național. Apropierea spectatorilor de spațiul de joc este premisa amplificării emoției. Sesiunea pentru anul II a fost foarte bine organizată, oferind atât structura de spectacol, în care este implicată toata distribuția, cât și scene cu 2-3 actori, permițând fiecăruia să-și arate acumulările. Livada de vișini a fost un succes și mă bucur că va fi întregit spectacolul și se va mai juca. Haricleea Nicolau a valorificat spațiul, a avut ideea a ilustrației sonore prin prestațiile personajelor care nu sunt active în scena respectivă. Marea familie din Livadă este geometric alcătuită, cu simetrii de joc și de imagine. Percepția principala este de reușită a ansamblului. Unchiul Vania este un punct fix din pregătirea studenților, pe care-l urmăresc mereu având în minte toate instanțierile de-a lungul timpului. Anul acesta a fost o versiune mai sobră (s-a râs târziu, la Astrov, apoi la Vania). O surpriză plăcută a fost alegerea celor două texte nordice, absente din teatrul craiovean. O montare pe structură clasică dar cu un joc care a trimis fara echivoc la lumea noastră de azi, cu noile redefiniri sociale.

Și dacă este rostul examinatoarelor să puncteze conform criteriilor didactice, eu îmi asum o estimare de plan secund. Prima replică aparține Ioanei Stama, o Charlotta cu voce din off, având și grija ritmului scenelor. Scena cărților de joc a anunțat ceea ce interpretarea domnișoarei Julia, de a doua zi, a confirmat. Prestanță și privire de sus către ceilalți, în prima parte, urmând o emotionantă sensibilitate în partea a doua. De altfel, dacă datele personale sunt asortate jocului cu acea aroganță a privirii dincolo de interlocutor, felul în care a transmis vulnerabilitatea Juliei dovedește consistența calității actoricești. Revelația sesiunii a fost Gloria Bucătaru, care a cucerit în Varia. Atribute native și un perfect control al gesturilor și vocii, naturalețea comutării pe rostirea în limba rusă a câtorva replici, modul în care a intrat în relația de joc atât cu Lopahin cât și cu Ania. A doua zi, în Elena Andreevna, mi s-a părut mai puțin prezentă, mai prudentă față de celelalte personaje. Va fi de urmărit mai departe. Mihaela Dobre a fost Ranevskaia într-o ipostază cu stil și cu o doză de mister. Ținuta ei, dansul cu Lopahin, au creionat bine personajul. Ca Sonia a fost mai aproape de accentul tristeții, cu o căldură discretă dar sigură. Cătălina Vânătoru mi s-a părut tonică în toate rolurile și, din postura personajelor sale, mi s-a părut că se dovedește extrem de utilă prin suportul pe care-l oferă, compensând slăbiciuni ale vreunei secvențe. Un punctul de sprijin esențial într-un spectacol.

În Nora reușește să emoționeze, deși are atât de puțin timp la dispoziție, în Domnișoara Julia este atât un pilon al interpretării psihologice dar și o punte de legătură cu publicul. Simona Grîcleanu este Ania, cu sensibilitate și cu un joc bine susținut al mâinilor, urmând ca la final să construiască forța de afirmare a Norei, o alternativă din perspectiva prezentului. Alexandru Purcaru se impune cu un Firs foarte personal. O provocare să joci la așa vârstă pe Firs, dar i-a găsit o cheie și l-a personalizat cu har. Ca soț al Norei este o copie fidelă a unui caracter din ziua de azi, inclusiv prin comicul falsei bravuri. Darko Huruială este un Lopahin "cuminte", cu creștere în intensitate, cu o cuceritoare invitație la dans și cu acel mic monolog de final, bine dozat. Apoi, Vania fiind, s-a afirmat cu dezinvoltură, cu o paletă larga de stări, de la comica intrare cu flori pentru Elena Andreevna și până la revolta față de cumnatul său sau la amarul unei neîmpliniri. Are forță. Andrei Stanciu știe să scoată efecte comice, când este Trofimov, din scurta sa incursiune scenică, pentru ca apoi, când este Jean, să acopere o gamă largă de expresivități: și oportunist și loial, și punctând lucid realități sociale dar și cuceritor acolo unde nu te-ai aștepta. Vlad Burdușel iese în evidență în Nora și o face cu maturitate, cu apetență pentru clasic.

Robert Vladu are un aer adolescentin, cucerește simpatie prin aerul ușor stângaci, ce se vrea mascat cu dezinvoltura unui Casanova, dar exact timiditatea îl face să rezoneze partenerei sale, Elena Andreevna. Alexandru Lăzărescu pornește ezitant ca Serebreakov însă îmi pare a avea abilități de bun imitator, creativ în emularea unor caractere.

Mobilă și durere a pornit ca un workshop condus de tânara regizoare Diana Tănase, care a impresionat în vară cu un spectacol ionescian, fiind definitivat sub conducerea lui Remus Vlăsceanu. Un text capricios, cu sintagme care azi nu spun nimic publicului crescut în libertate, dar și cu trăsături de caracter universale, totul scris într-o logică inversă. Ionuț Botoroagă este foarte bine în rol, are umor de sitcom și un bun control al relațiilor de scenă. Teodor Vasile se impune ca de fiecare dată, face un personaj consistent, e așteptat de public. Acum și cu un accent de interlop de peste Prut. Dănut Lihoacă este argint viu, se pliază pe partener, nu precupețește niciun efort. Rămâne de depășit o barieră de o anume rigiditate în legătura dintre gesturi.

Cătălina Șerban calcă pe urmele Rodicăi Popescu-Bitănescu, tot mai stăpână pe mijloacele ei. Alina Păun e într-o desfășurare de resurse, într-un trend ascendent al diversității modurilor de exprimare. Ioana Andone este cu măiestrie la locul cerut de regie iar Christel Noață este prea cuminte.

Ceea ce domină scena este ilustrația muzicală, linia manelistică definitorie pentru lumea lui Gore de azi. Dincolo de acest prim nivel se simt trimiterile acide la caractere reprobabile. Din nou, "alte măști, aceeași piesă".

Cu drag, al vostru spectator!

(text apărut în 'Mozaicul' 3/2019)

Fragmentele din 'Domnișoara Iulia' pot fi văzute în următoarele calupuri :

https://youtu.be/8D-N5qe0_So
https://youtu.be/mUWML-xuIrE
https://youtu.be/8D-N5qe0_So

Fragmentele din 'Nora' pot fi văzute în următoarele calupuri :

https://youtu.be/DZIishicIwg       
https://youtu.be/OccOpyUurZM       
https://youtu.be/ypkkIFo4y8U                  

Fragmentele din 'Mobila și durere' pot fi văzute în urmatoarele calupuri:

https://youtu.be/OZwxSUTXSCQ                   
https://youtu.be/BthtVkmIdX4                      
https://youtu.be/z8TkBr_tRwU